duminică, 29 ianuarie 2012

Dragă Victor (Lidl Craiova, episodul al doilea)


Lidl Craiova în serial: condica s-a îmbogăţit, între timp, cu o a doua pagină, care conţine o misivă ce variază tonul între adresarea intimă, personală către un Victor (probabil şeful de magazin?) şi reclamaţia cu tente oficiale ce cade rapid într-un grotesc al relatării.  Mai jos, transcrierea „jalbei”, pentru cei care au probleme în a descifra scrisul de mână.

***

Dragă Victor,   0769******
Am încercat să probez o pereche de cizme (ghete iarnă) şi am întrebat un angajat de-al dumneavoastră de la raionul de legume-fructe. D-lui  a apreciat că nu se poate să probez   (să le cumpăr aşa cum sunt) şi să discut cu PATRONUL din GERMANIA ptr. această problemă.
29.01.2012
***

Eu m-aş adresa numitului Victor în cu totul altă problemă:
Dragă Victor, 0763******,
spune-le, te rog, angajaţilor dumneavoastră, că forma „gordon bleu”, pe care cu fală o expun deasupra unui anumit produs, nu există. De „cordon bleu”, însă, am auzit cu toţii şi îl apreciem când e bine făcut. Nu e nevoie să discut cu patronul din Germania, cu siguranţă poţi rezolva intern problema..
29.01.2012
 


sâmbătă, 28 ianuarie 2012

Ţării cât mai multe bude

De câteva zile, avem Lidl în Craiova. Habemus Lidl! ar urla mulţimea năvălitoare la deschiderea supermarketului. Există, ca în orice instituţie care se respectă, şi o condicuţă de sugestii şi reclamaţii (în fapt, un caiet studenţesc, unde cumpărătorii îşi expun nemulţumirile, doleanţele şi eventualele encomioane.) Iată prima (şi, momentan, unica) pagină a condicii din Lidl Craiova.

joi, 26 ianuarie 2012

Păşeste cu atenţie, să nu-i strici somnul

Oamenii îşi împlântau cazmalele în trupul ei reavăn. Încă de noaptea trecută ieşiseră s-o sfârtece. Cuiburile ei de doruri împrăştiate. Răvăşite. Oamenii nu se puteau desprinde de ea. O aruncau în lună şi o sărutau cu respiraţia lor. Îşi croiau poteci prin inima ei.
Azi nimeni nu a mai vrut să plece undeva. Stăteau în jurul ei, sub ea, dincolo de ea. Şi parcă o celebrau cu nehotărârea lor. Azi toţi au rămas. Şi înotau prin aerul cubic din jurul ei.
Azi ei erau mai calzi. Mâinile se întindeau mai uşor. Şi cuvintele se roteau în cercuri mai ample pe trupul ei lin.
Ziua se aşternu încremenită într-o dureroasă bucurie a trecerii. Şi a căderii.
Mergi prin noapte ca prin tine şi nu ai mai vrea să se termine. E atâta lumină în jur, de parcă. Soarele s-ar îndrăgosti de razele lui în toiul nopţii.
Noi suntem. În ea. Separaţia a dispărut. Cade viaţa pe noi. În bucăţele de vată de zahăr. Orice mână ce pătrunde prin ea, se multiplică.
Stăm ascunşi sub ea. Ca în pântecele mamei. Şi al chitului.
Rănile ei – drumurile noastre.
Prima zăpadă.
Aşteptată de o iarnă întreagă. Se prăbuşeşte năucitor. Se dăruieşte fără pic de rest. Ca o nebunie ce ai aşteptat-o cu disperare o viaţă. Să vină. Să curgă. Să te îngroape. Să ne acopere. Până ne pierdem.





 Ştefania Iacob - Noaptea marii beţii
    

vineri, 6 ianuarie 2012

Retorica apei

…căci din apă venim şi în apă ne întoarcem. noi, suflete din picături. şi pe ape ni-s drumurile. făurite. drămuite. secundele când înotăm. şi cele în care ne înecăm. o dată. de trei ori. de şapte ori câte şapte. imaginile conţin nouă. zeci la sută. apă. totul e curgere. spunea cândva înţeleptul. curgând din sine însuşi. apa sâmbetei. apa zâmbetelor.








Damien Rice-Cold Water
   

miercuri, 4 ianuarie 2012

Început de an (2)

Mirosul de uitare din Grădina Botanică. Paragina şi mâzga de pe lac. De pe alei. Case. Pomi şi oameni. Lumea se aruncă spre tine. Toată deodată. Pe bucăţele. Călătoreşte într-un picior frânt prin artere. Şi ţâşneşte iarăşi prin ochi.
Umbrele de pe inimi şi soarele din cochilia amintirilor. Libertatea de a trage. Aer în piept. Lumea în piept. Pieptul în lume.













Ernestine - Chanson pour Milan

   

marți, 3 ianuarie 2012

Început de an (1)

Şampania s-a năruit pe asfalt. Petardele au explodat. Prea puţine în mâinile retrazilor care le aruncă. Piţipongimea şi cocălăretul şi-au burduşit conturile de facebook cu poze de la Revelion. Doar trebuie să vadă şi „dujmanii” „toaleturile” şi fiţele. Precum şi faptul că, în ciuda lor, ne-am „sâmtem” bine. Pentru că avem cu ce. Cred ei că au cu ce.
Aerul e mai tare. Se simte energia unei noi plămădiri. „Orice-nceput se vrea fecund.” Zestrea de lumină a noului. A noului an. Micile particule de nerăbdare care plutesc prin spaţiile dintre secunde. Buchete de imagini. Retina clară. 






 PS: fotografiile sunt realizate în Parcul "Nicolae Romanescu" din Craiova

U2 - New Year's Day